Detalii contract

Planul de lucru

Planul general de lucru poate fi conturat după cum urmează:

a) Se va produce un bilanț material și energetic pentru întreaga țară, cu fluxurile repartizate în mod corespunzător între cele șapte sectoare în care o societate poate fi împărțită;

b) Pe baza soldurilor de mai sus, se va calcula diagrama fluxului de energie a țării, pentru a identifica consumurile majore de resurse primare, utilizările proporționale pe care societatea le face și distrugerea ireversibilă originată de interacțiunile societate / mediu;

c) Pentru fiecare sector, unul sau mai multe procese „tipice” la scară largă vor fi enucleate și analizate în detaliu. De exemplu, pentru sectorul de extracție o mină de cărbune, pentru sectorul de conversie un ciclu combinat, instalație alimentată cu gaz, pentru sectorul industrial o turnătorie de metale și așa mai departe. Fiecare dintre aceste plante va deveni un caz de referință: diagramele sale de flux de materiale, energie și exergie vor fi calculate, eficiența resurselor analizate și posibilele îmbunătățiri în structura procesului concepute și evaluate;

d) Deoarece toate procesele industriale utilizează utilaje care pot fi clasificate cu ușurință într-un număr relativ mic de „tipuri”, vor fi selectate unele componente specifice care sunt relevante pentru toate – sau majoritatea – proceselor examinate la litera (c). Pentru fiecare tip de componentă, o unitate reprezentativă va fi selectată și analizată în detaliu cu privire la performanța sa, costul resurselor, impactul asupra mediului etc. Modificările posibile ale proiectului vor fi analizate într-o etapă preliminară de proiectare (nu va fi construit niciun prototip) și posibilele efecte încrucișate, atent examinate; e) Cei 4 pași de mai sus conduc la ceea ce numim „o optimizare idealistă a eficienței resurselor”. Întrucât componentele, procesele, plantele, sectoarele sociale interacționează cu societatea care le operează și cu mediul natural, există mai mulți factori pe care „optimizarea” de mai sus nu îi ia în considerare: dezastre naturale, schimbări climatice pe termen mediu, lipsa resurselor, demografie, schimbări economice la scară largă. Acesta este un punct în care majoritatea indicatorilor actuali eșuează: un sistem conceput pentru interacțiunea „optimă” cu un radiator la 15 ° C poate fi ineficient dramatic dacă temperatura chiuvetei este ridicată la 22 ° C. Un „sistem optim” real este unul care funcționează la vârf în condițiile de proiectare specificate, dar afișează o sensibilitate redusă la schimbările ne neglijabile din mediul său în general. Sistemele optime trebuie să fie rezistente. Aici apare conceptul „Sisteme de conversie a energiei Morphing”: componentele optimizate individual trebuie conectate în așa fel încât să ofere un consum minim de resurse în condițiile actuale de proiectare.